Multe sperante in inima mea atat de franta de incercarile vietii ..lacrimi de neputinta cand imi vedeam copii dar si foarte multa incredere ..Si uite asa mi-am scris in anul 2005 dorinta cea mai arzatoare sa plec in Italia pe o foita de hartie ..si am bagat foita de hartie in congelator ... am uitat de ea pana cand ...pina cand sotul meu ma suna si imi da vestea cea mare
-Vii sambata care vine incoace, cu copii lui frate-mio
Lacrimi de bucurie ,ganduri negre dar si frumoase ,imi treceau prin minte .Seara copii m-au rugat sa le spun povestea cu broscuta ,o poveste pe care am inventat-o cand ei erau mai mici ,si pe care va voi spune-o intr-o zi.Imi aduc aminte si acum dupa 10 ani de lumina neonului din parculetul nostru ,care batea in geam ,de culoarea albastruie a draperiilor si de magia acelei seri ..Eu intinsa in pat si cu cei doi baieti ai mei de o parte si de cealalta fermecati ...ei de povestea mea ,eu de visele si sperantele catre Italia..NU UITA DE DORINTELE TALE ...ODATA CE LE-AI TRIMIS IN UNIVERS ELE SE INTAMPLA..
Cat de multe ne dorim in viata asta ...si tot atatea de multe ne refuzam noua insine...ne dorim ,ne dorim si iarasi ne dorim dar uitam ca NOI santem cei care putem sa oferim sa dam ,noua insine si celorlalti..
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu