Stii tu femeie cat iti multumesc?!
Te-am intalnit nu stiu cand si nici nu vreau sa imi amintesc!!
Din mana ta picurau petale de flori carate de tine in spatele gol!!
Din obrajii tai rumeniti, curgeau lacrimi ce se tansformau in cristale ..pe sol!!
Unduiala soldurilor tale purta lumea toata in ea!
Ahh!!Si barbia,da barbia ta se inalta cu semetie catre inima mea!!
Stii tu femeie cat iti multumesc?!
Prin tine traiesc neamurile lumii
Si gonesc vanturile desertaciunii!!
In talpa ta creste frunza strivita ,caci se inalta grabita
Sa ajunga la inima ta!!Oo inima ta ce le cuprinde pe toate!!
Iubiri ,nenorociri,strigate si zbateri desarte!!
Intinde-ti mana draga mea si imi primeste multumirea!!
Deschide-ti inima ,frunza mea si primeste-mi rugaciunea!
De multumire ca te-am intalnit,nici nu stiu cand ..nici cum nu stiu!!💜Mihaela Civitavecchia.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu