Viata  ne invata mereu cate ceva ,de fapt in jurul meu aud mereu
acest fapt ...Cunosc oameni care cauta mereu ,cauta cu inversunare
fericirea..viata ..bogatia ..De fapt atata timp cat nu vezi viata din tine cum poti vedea fericirea?
ai o casa ,a TA dar nu este plina de tine ,nu o apreciezi pentru ca te gandesti la si mai mult..Acel mult pe care il doresti este deja acolo .in tine , asteapta sa iei cheia si sa il deschizi ..
Nu degeaba spune proverbul ca mai multa bucurie vezi in casa saracului decat la cel bogat
Saracul vede viata din el si din toate ...Mereu am luptat ,mereu am alergat si in acelasi timp mereu am descoperit ca TOTUL era aici in mine ,depindea doar de mine sa vad ..Le spuneam si le zic inca copiilor mei ca orice situatie are rezolvare ,ca cheia e la ei ...dar cateodata uitam si eu unde am pus cheia....Fa un exercitiu mental si imagineaza-te cu toate visele tale implinite ..TOTUL..
dar TU nu exisisti pentru ca tu nu  esti  acolo ,,..NU esti ...
Multumeste vietiii si intodeauna vei avea mai mult ,ia un strop de fericire dar nu lua toata galeata...

-Mama ma ierti?

de fapt ma poti ierta vreodata?
-Pentru ce sa te iert??...am raspuns eu dar in sinea mea strigam iarta-ma tu pentru ceea ce am fost ,iarta-ma tu pentru ceea ce sant si pentru ceea ce voi fi...
-Faci parte din mine ,eu sant radacina si tu esti ramul ,deci ce-i poti ierta ramului ?Oricum ar creste este el ,oriunde s-ar duce are radacinile bune si oricat s-ar inalta are lumina de sus ...LA MULTI ANI COPILUL MEU SA CRESTI SPRE LUMINA MEREU  indiferent de cat de greu ar fi nu uita ai radacini bune si lumina cu tine

Drumul din Romania spre Italia a fost lung si greu,obositor ..nesfarsit.
Cheile Bicazului,o frumsete rara,ceva nepamanten,stanci care se intindeau in fata mea si care parca vroiau sa imi spuna
-Intoarce-te inapoi,aici este locul tau..
Pacea si linistea din cheile bicazului era admirata inca de pe atunci de straini ..iar eu nu le cunoscusem ..inca.....Autocarul urca spre ceruri ,si eu cuprinsa de ameteala am adormit...
Dimineata cand m-am trezit din somnul chinuit pe acel scaun rabatabil din autocar ,am ramas uimita..Muntii erau inconjurati de nori de ceata,vaile pluteau parca in nori de puf iar eu aveam impresia ca ating cu varful degetului imensitatea,dumnezeiescul sau poate eternitatea...cred ca atunci a fost prima data cand am inteles ce inseamna divin,sau poate am ajuns cu gandul la Dumnezeu,pentru ca am avut impresia ca imi arata ce las in urma...Din aceasta visare m-a trezit muzica plingatoare a casetofonlui ...canta despre strainatate si-mi rupea sufletul..versurile acelei melodii se striveau de sufletl meu ca un graunte aruncat pe o sticla de geam...Nu simteam decat o durere profunda in tot corpul..nu stiam ce am ..Dar mai tarziu dupa cateva luni de stat in Italia am realizat ca acea durere era dorul ,..dorul de ceea ce am lasat acasa...Am lasat Romania in urma ca pe o frunza care pluteste in vant...

Bine v-am regasit oameni ca mine ,sa incepem prima saptamana din noul an cu dorinte, cu multa intelegere fata de noi ,de sufletul nostru ,sa stam si sa ascultam ce ne cere el ,sufletul si sa ii dam.Fie ca aceasta zi sa va aduca numai dorinte de bine pentru sufletul vostru....Mihaela



PE TOTI SA II ASCULTI DAR DIN MINTEA TA SA NU IESI