VISELE NU SE RISIPESC ,DAR NICI NU ZBOARA DACA NU LE DAI ARIPI....
...in autocarul plin de oameni care mergeau catre viitorul lor, eu visam cu ochii deschisi la ITALIA
mea.Muzica plingareata a lui Adrian Minune care rasuna prin boxe, imi facea sufletul sa plinga pentru ceea ce lasasem in urma,copii mei.Cu sufletul la ei dar cu sperantele in visul meu ,imi imaginam o tara mnunata unde totul este curat,unde totul este bogat, unde totul..nu va fi ca in tara mea.Printre muntii care ma urmareau de afara, ceata se lasa usor ,iar eu am inceput sa visez..o alta viata, un alt drum ..o noua speranta.Zburam si eu si visul meu printre norii de ceata.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu